Gândul serii

Frica este ucigașul minții.

România anului 2013

Alegem otrăvirea cu cianuri în schimbul creerii unor locuri de munca într-o zona defavorizata.

Tot nu avem bani de autostrăzi.

Spitalele noastre arată așa.

Încă reformăm învățământul.

Marian Vanghelie este încă cel mai tare primar care este și saltimbancul Radu Mazare veșnicul primar al Constanței defilează costumat în sultan.

Tot felul de oportuniști sub paravanul unor ONG-uri sug bani de la UE și se fac că au grija de câinii fără stăpân că oricum nu îi verifică nimeni.

O haită înfometată de câini atacă și omoară un copil de 4 ani lăsat nesupravegheat de bunica lui într-un parc din centrul Bucureștiului. Bunica copilului își plânge durerea într-o emisiune TV numită Happy Hour.

Jurnal de vacanță

Conduc spre o plajă pe un drum îngust și întortocheat. Din când în când opresc să admir țărmul și apa care se lovește de stânci arse de soarele puternic. Continui drumul și observ casele parca rupte din munte înconjurate de aceeași arbuști mici și îndesați. Toate respecta discret același stil arhitectonic. Fără arbuștii mici, verzi și îndesați ar fi perfect camuflate. Satele sunt mici și rare iar când trec prin vreunul mă rog să nu întâlnesc o alta mașină. Pentru oamenii locului parca timpul se scurge mai încet, nimeni nu se grăbește, nimeni nu se agită. Totul aici este furat muntelui, locurile de parcare, drumul de acces către casa, pana și culoare în care sunt vopsiți pereții.

Plajele sunt fabuloase, lungi și foarte late majoritatea, înconjurate de stânci înalte cu apa limpede turcoaz albastră verde. În anumite perioade ale zilei iți este greu să iți dai seama unde începe cerul și se termina apa. Cele mai spectaculoase nu sunt ușor accesibile. Trebuie să cobori trepte sau să urci și să cobori pe cărări înguste prăfuite printre copaci peste vreun deal. Efortul este răsplătit din plin când zărești priveliștea de deasupra.

Într-un decor simplu și pitoresc înconjurat de multa verdeața mă bucur de o mâncare tradițională. Berea rece și muzica locala întregesc tabloul unei după-amiezi perfecte.

Pe marginea piscinei tolănit într-un șezlong ostenit după o zi de înot mă bucur de berea mea Mythos și mă gândesc că mâine trebuie să părăsesc această foarte frumoasă insulă grecească Lefkada.

Camera 7

Acum două săptămâni eram la judecătoria Craiova să depun o contestație împotriva unui proces verbal de circulație. Aer vechi, lumină puțina, deja regretam ca o să mai vin pe acolo. Așteptam să îmi vina rândul, într-o ordine la mica înțelegere. Erai acolo când am venit, intri înaintea mea. Vine unu și ne strica ordinea dându-se drept însoțitorul unei bătrânici pe care am lăsat-o în fața ca niște buni samariteni ce suntem. Îi sar toți în cap și îl scot afara. Eu chiar nu îi înțeleg pe ăștia de prefera sa își ia șuturi în fund și înjurături pentru 10 minute de așteptat în plus.

Plec spre camera 7 să depun și cererea pentru certificatul de grefă. Numele nu spune totul asa ca o să dau o definiție pe care să o înțeleagă tot omul. Este dovada legala ca ai depus contestația, necesară la poliție.

La camera 7 pe ușă era o coală de hârtie A4 pe care scria ÎNCHIS. Ce era închis? Tot biroul, doar ușa. Aveam o întrebare și mai multe răspunsuri. Cer ajutor unui jandarm care trecea pe acolo.
- E închis domnu, veniți mâine.
Coșmar să vin și maine. Nu ma las înfrânt asa ușor de sistem și ma duc să întreb la prima camera care avea ușa deschisa. Acolo un domn amabil îmi zice:
- Intrați pe ușa vecina, mergeți puțin și faceți stânga.
Acolo era alt birou care se ocupa cu altceva și care comunica cu camera 7 printr-o ușa. În ușa de legătura era o masa înconjurata de teancuri de dosare și la ea o domnișoara care primea și cereri de eliberare certificate de grefă.

A doua oara când m-am dus să ridic certificatul de grefa, ca nu se fac în aceeași zi, m-am dus direct la ținta.

Dirty Bird

Este genul de restaurant in care dupa ce arunci o prima privine nu vrei sa ramai. Este mic si simplu. Mese si scaune simple, cateva tablouri vechi pe pereti ce surprind viata locala. Bucataria comunica cu sala de mese print-o dechizatura dreptunghiulara in perete. Din cand in cand poti sa tragi cu ochiul sa vezi bucatarul la lucru. In fine, am intrat.

Suntem condusi la masa noastra si primim meniurile. Meniul are doua pagini, cateva aperitive, feluri principale si deserturi. Nu poti sa iti compui mancarea din mai multe preparate. Felul cum vorbeste si se comporta chelnerul este asemanator cu al unui majordom englez nu foarte sobru, apare cand trebuie si spune ce trebuie. Dupa ce am survolat meniul cateva minute am ales hotarat Dirty Bird. Numele si felul cum arata preparatul te duce cu gandul la o pasare prinsa fara scapare intr-o maree de petrol. Respingător ai zice, dar nu e chiar asa, mai este si gustul. Un picior de rata peste orez facut in stil cajun, totul captiv intr-un sos negru care leaga totul in cinstea gustului.

Daca vreodata ajungi prin New Orleans clar nu trebuie sa ratezi Louisiana Bistro.

Din putul gandirii

Un intelept a zis odata, demult
"Sa nu te temi de nimic decat de lipsa berii"

Cronica de film #1

Before Sunrise (1995)
O poveste de dragoste foarte simpla si realista. Scenariu foarte bun si actori pe masura.

Before Sunset (2004)
O continuare a povestii de dragoate din Before Sunrise. Se ridica la nivelul primului film.

I Give It a Year (2013)
Umor englezesc de calitate, usor digerabil.

The Grammar of Happiness (2012)
Un misionar se duce sa crestineze un trib izolat din Amazon si sfarseste prin a fi el convertit la alt stil de viata.

Hansel & Gretel: Witch Hunters (2013)
Super efecte, vrajitoare si cam atat.